Theodor Paleologu

Theodor Paleologu

Theodor Paleologu în 2012
Date personale
Născut (50 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiAlexandru Paleologu Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Franța[1] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
diplomat
politician
filozof
scriitor
eseist
om de afaceri
politolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaBucurești
Legislaturălegislatura 2012–2016[*]
Ministru al culturii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deAdrian Iorgulescu
Succedat deHunor Kelemen
Deputat al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaBucurești
Legislaturălegislatura 2008–2012
Ambasador al României în Islanda Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Danemarca Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

Partid politicIND (din )
PNL ()
PMP ()
PDL ()
PD (până în )
Alma materUniversitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne
Universitatea Ludwig Maximilian din München
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Theodor Paleologu (n. , București, România) este un eseist, profesor, diplomat și om politic român, președinte al Fundației Paleologu[2]. Theodor Paleologu a fost deputat de București începând cu legislatura 2008-2012, fiind ales în 2008 din partea Partidului Democrat Liberal și în 2012 din partea Alianței România Dreaptă.[3]

De asemenea, între 22 decembrie 2008 și 23 decembrie 2009, a fost ministru al culturii în primul guvern condus de Emil Boc.[4] În 2014, a părăsit Partidul Democrat Liberal, alăturându-se Partidului Mișcarea Populară.[5]

A fost ambasador al României în Danemarca și Islanda în perioada 2005-2008.[6]

Tinerețea, studiile, cariera academică, avere, familie

Theodor Paleologu s-a născut la București, în familia scriitorului Alexandru Paleologu.[7] A absolvit liceul german din orașul natal, după care a studiat la Sorbona și la École Normale Supérieure, în Franța.[7] După studii liceale la Colegiul Henri IV din Paris (1992-1994), a fost stagiar la École Normale Supérieure din Paris (1996-2001); a obținut o diplomă de studii aprofundate în filosofie în 1998, la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. În 2001, a obținut doctoratul în științe politice la EHESS (École des Hautes Études en Sciences Sociales) și de la Universitatea Ludwig Maximilian din München.[3]

A fost lector la Boston College în 1999 și 2000.[6] A devenit apoi profesor asistent și director al școlii de vară la European College of Liberal Arts din Berlin (devenit ulterior Bard College Berlin).[6] A fost post-doctoral fellow la Universitatea Notre-Dame, Institutul Erasmus (2001-2002) și la Universitatea Harvard (2002-2003), fiind și profesor invitat la Deep Springs College în Statele Unite ale Americii, în perioada mai-iunie 2003.[6]

În declarația sa de interese, Theodor Paleologu a declarat că posedă apartamente la București precum și terenuri în comunele Matca și Corod, amândouă din județul Galați. Theodor Paleologu a mai declarat că dispune de drepturi de autor de la editurile Polirom și Humanitas. A fost căsătorit cu Sara Nassif, de origine libaneză, cu care are un băiat.[8]

Cariera diplomatică și politică

Din 2005, a devenit ambasador al României la Copenhaga, și ulterior la Reykjavík,[7] dar a renunțat la diplomație pentru a candida la alegerile legislative din 2008 din România din partea PD-L. În urma acestui scrutin, a devenit deputat de București în Parlamentul României și ministru al culturii în Guvernul Emil Boc.[9]

Pe 3 februarie 2014, Paleologu a anunțat că a demisionat din PD-L pentru a se alătura Partidului Mișcarea Populară.[10]

În ianuarie 2013 a fondat Casa Paleologu, școală privată în cadrul căreia ține și găzduiește cursuri în domeniile umaniste.[7]

La alegerile parlamentare din 2016 a candidat ca independent, dar nu a obținut mandatul având doar 8.278 voturi din 25.000 necesare.[11]

În 2019 a fost desemnat de către Partidul Mișcarea Populară drept candidat pentru Alegerile Prezidențiale,[12] obținând 5,72 % din voturile exprimate în primul tur.

Lucrări publicate

Volume originale

  • Despre conservatism, în volumul "Nostalgia Europei", coordonat de Cristian Bădiliță și Tudorel Urian (Ed. Polirom, Iași, 2003);
  • Joseph de Maistre sau bunul simț ca paradox, postfață la antologia "Joseph de Maistre, Providență și istorie" (Ed. Anastasia, București, 1998).
  • Sous l'oeil du Grand Inquisiteur– katékhon ou Antéchrist? Contribution à la théologie politique (Editions du cerf, Paris, Collection „Passages“).
  • De la Karl Marx la stenograme (Ed. Curtea Veche, București, 2005).
  • Era supărăcioșilor (Ed. Curtea Veche, București, 2009)
  • Povestea Casei Paleologu (Ed. Fundației Paleologu, București, 2013).

Traduceri

  • Carl SchmittNehmen/Teilen/Weiden, în revista "Commentaire".

Note

  1. ^ Alegeri in Franta: Theodor Paleologu, care are cetatenie franceza, a votat 
  2. ^ „Casa Paleologu - Tradiție”, Paleologu.com, accesat în  
  3. ^ a b „Toader Paleologu - biografie”. Adevărul. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Toader Paleologu: Îmi doresc bani pentru cultură, dar și cultură generatoare de bani”. Mediafax. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Vintilă, Carmen (). „Mai mulți parlamentari și-au anunțat demisia din PDL.Toader Paleologu a ales și el PMP”. Evenimentul Zilei. Accesat în . 
  6. ^ a b c d Minister für Kultur, Glaubensgemeinschaften und Nationalpatrimonium Theodor PALEOLOGU (în germană), Bundesministerium für Bildung, Wissenschaft und Forschung
  7. ^ a b c d Cine este Theodor Paleologu. Candidatul glumeț și ironic, cu studii la Sorbona, PRO TV, 7 noiembrie 2019
  8. ^ PE CINE SUSȚINE PMP PRAHOVA LA EUROPARLAMENTARE, Actualitatea prahoveană, 25 februarie 2014
  9. ^ „Theodor Paleologu, noul ministru al Culturii”. Televiziunea Română. . Accesat în . [nefuncțională]
  10. ^ Carmen Vintilă (), „Mai mulți parlamentari și-au anunțat demisia din PDL.Theodor Paleologu a ales și el PMP”, Evenimentul zilei, accesat în  
  11. ^ Digi24. „Theodor Paleologu: Am câștigat concursul de înălțime între pitici”. Accesat în . 
  12. ^ Daniel Budescu, G4Media. „Theodor Paleologu este candidatul PMP la alegerile prezidențiale. Băsescu: "Îi poate încurca pe Dăncilă și Barna". Accesat în . 

Legături externe

Materiale media legate de Theodor Paleologu la Wikimedia Commons

  • Pagina de Facebook a lui Theodor Paleologu
  • Profilul Linkedin al lui Theodor Paleologu
  • Site-ul Fundației Paleologu

Interviuri

  • „Stiu precis ca Adrian Nastase ma citeste“. Interviu cu Toader PALEOLOGU, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 262, martie 2005
  • Toader Paleologu: Filozofia bicicletei: daca te opresti, cazi Arhivat în , la Wayback Machine., 6 septembrie 2006, Rodica Nicolae, Cariere Online
  • Toader Paleologu: „Vreau să public dosarul și notele tatălui meu“, 7 septembrie 2008, Dana Balan, Evenimentul zilei
  • Theodor Paleologu: PDL face regularizări ca ENELUL, 29 noiembrie 2011, Laura Ciobanu, Carmen Vintilă, Evenimentul zilei
  • Accente curat boierești pe linia Paleologu, 3 decembrie 2011, Oana Botezatu, Adevărul
  • Theodor Paleologu, Răzvan Bucuroiu, Lumea credinței - anul II, nr 5(10)
  • Theodor Paleologu - "Umblu fara platosa si fara scut. Ori ma tintesc in inima, ori ma iubesc asa cum sunt", Corina Pavel, Formula AS - anul 2012, numărul 1016



Predecesor:
Adrian Iorgulescu
Ministru al culturii
Ministerul culturii, cultelor și patrimoniului național

2 decembrie 2008 - 23 decembrie 2009
Succesor:
Hunor Kelemen


v  d  m
Miniștrii culturii din România
Principatele Unite Române
Barbu Bellu (1862) · [[]] · [[]] · [[]] · [[]] · [[]] · Kogălniceanu · [[]] · [[]]
Regatul României
V. A. Urechia · Petre S. Aurelian · Gheorghe Chițu · Dimitrie A. Sturdza · Constantin Nacu · Titu Maiorescu · Constantin Boerescu · Theodor Rosetti · Titu Maiorescu · Gheorghe Dem Teodorescu · Petru Poni · Take Ionescu · George Mârzescu · Spiru Haret · Take Ionescu · Constantin I. Istrati · Constantin I. Istrati  · Constantin C. Arion  · Spiru Haret · Mihail Vlădescu · Constantin G. Dissescu · Constantin I. Istrati · Spiru Haret · Constantin C. Arion · Constantin G. Dissescu · Ion Gheorghe Duca · Matei B. Cantacuzino · Simion Mehedinți · Petru Poni · Ion Gheorghe Duca · Constantin I. Angelescu · Lupescu · Goga  · Borcea · Petre P. Negulescu · Goga  · Banu · Lapedatu · Goldiș  · Lapedatu · Aurel Vlad · Iorga · Gusti · Popp  · Constantin Burducea · Radu Roșculeț · Stanciu Stoian
Republica Populară Română
Republica Socialistă România
[[]] · [[]] · [[]] · [[]] · [[]] · [[]] · [[]] · [[]]
România după 1989

Ministerul culturiiPleșu · Spiess · Golu · Sălcudeanu · Maior - interimar · Sorescu · Mărginean · Zanc · Caramitru ·

Ministerul culturii și cultelorTheodorescu · Muscă · Iorgulescu ·

Ministerul culturii, cultelor și patrimoniului național — Paleologu ·

Ministerul culturii și patrimoniului naționalKelemen · Diaconu · Hașotti ·

Ministerul culturiiBarbu · Știrbu · Costoiu - interimar · Kelemen · Hegedüs · Vulpescu · Alexandrescu · Șuteu ·

Ministerul culturii și identității naționaleVulpescu · Romașcanu · Ivașcu · Breaz ·

Ministerul culturiiGheorghiu · Romașcanu ·