Sebeșu de Sus, Sibiu

Sebeșu de Sus
—  sat  —
Sebeșu de Sus Sebeșu de Sus (România) Poziția geografică
Coordonate: 45°39′10″N 24°21′19″E ({{PAGENAME}}) / 45.65278°N 24.35528°E
Țară	România
Județ	Sibiu
Comună	Racovița
SIRUTA	145373
Populație (2021)
- Total	656 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	557196
Prezență online
Amplasare zonală
Modifică date / text

Sebeșu de Sus (în dialectul săsesc Schäis, în germană Ober-Schewesch, Ober-Schewisch, în maghiară Oltfelsősebes, Felsősebes) este un sat în comuna Racovița din județul Sibiu, Transilvania, România.

Arheologie

În anul 1838, la poalele unui deal situat mai jos de sat, au fost descoperite 469 drahme de Dyrrachium, dintre care 58 de bucăți au intrat în cabinetul numismatic al Muzeului De Istorie Națională din Viena (MINV) iar celelalte au fost împărțite liceelor săsești.^[1]

Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel"

Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" este o parohie veche, de tradiție ortodoxă puternică, care a avut participanți la opoziția inițiată de călugărul Visarion Sarai împotriva uniației. Biserica a fost construită în anul 1760 de meșteri locali, în formă de cruce, în stil bizantin, și a fost zugrăvită în frescă de pictorul Oprea Stan din localitate.

• 
• 
• 
• 
• 
• 
  Monumentul eroilor

Demografie

Sebeșu de Sus, Sibiu - evoluția demografică Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki. Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia [2][3]

Galerie imagini

• 
  Harta topografică la intrarea Oltului în defileu
• 
  Sebeşu de Sus în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
• 
  1826 - Danga pentru vitele din Sebeşu de Sus
• 
  Prelucrare 3D

Note

Legături externe

• Dicționar de localități din Transilvania Arhivat în 18 iunie 2009, la Wayback Machine.

v • d • m Localități care fac parte din Țara Făgărașului denumită și Țara Oltului Municipii și orașe Avrig • Victoria• Făgăraș Comune (aldin) și sate Arpașu de Jos• Arpașu de Sus• Beclean • Berivoi • Bogata Olteană •Boholț• Breaza • Bucium •Calbor• Cârța • Cârțișoara • Cincșor • Colun • Comăna de Jos • Comăna de Sus • Copăcel• Corbi • Cuciulata • Dejani • Dopca • Drăguș • Dridif • Fântâna • Feldioara • Grid • Gura Văii • Hălmeag • Hârseni • Hoghiz • Hurez • Iași • Ileni • Lisa • Ludișor • Lupșa • Luța • Măliniș • Mărgineni • Mândra • Nou Român• Ohaba • Olteț • Paltin • Părău • Perșani • Poienița • Pojorta • Porumbacu de Jos • Porumbacu de Sus • Racovița • Râușor • Recea • Rucăr • Sărata • Săsciori • Săvăstreni • Sâmbăta de Jos • Sâmbăta de Sus • Scoreiu • Sebeș • Sebeșu de Jos • Sebeșu de Sus • Stațiunea Climaterică Sâmbăta • Șercaia • Șercăița • Șinca • Șinca Nouă • Șona • Toderița • Turnu Roșu • Ucea de Jos • Ucea de Sus • Vad • Vâlcea • Veneția de Jos • Veneția de Sus • Viștea de Jos • Viștea de Sus • Viștișoara • Voila• Voivodeni

v • d • m Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Sibiului”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte Scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească” Localități principale Amnaș • Avrig • Bradu • Bungard • Cașolț • Cisnădie • Cristian • Daia • Gura Râului • Gușterița • Hamba • Mohu • Nou • Poplaca • Rășinari • Râu Sadului • Roșia • Rusciori • Săcădate • Sadu • Sibiu • Slimnic • Șelimbăr • Șura Mare • Șura Mică • Turnișor • Veștem • Vurpăr Scaunul filial al Tălmaciului Boița • Racovița • Sebeșu de Jos • Sebeșu de Sus • Tălmaciu • Tălmăcel • Turnu Roșu/Porcești • Plopi (localitate dispărută) Scaunul filial al Săliștei Cacova Sibiului • Galeș • Săliște • Sibiel • Tilișca • Vale Alte domenii Apoș • Bălcaciu • Cârța • Cisnădioara • Cloașterf • Colun • Cornățel • Criț • Feldioara • Jidvei • Meșendorf • Orlat • Rucăr • Ruși • Săcel/Cernovoda • Târnava/Proștea Mare • Târnăvioara/Proștea Mică Sursa 1 împarte Scaunul în localități principale, scaune filiale și alte domenii, iar Sursa 2 nu face precizări. Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania” menționează localitățile principale, exceptând filialele și alte domenii, listă aparținând lui G.E.Müller. Sursa 3 — diploma regelui Ladislau al V-lea din 1453 care menționeză satul Plopi (vezi aici) ca aparținător Scaunului filial al Tălmaciului.