Parcul „Regina Maria” din Timișoara
| Parcul „Regina Maria” | |
 Intrarea principală în parcul „Regina Maria” | |
| Tip | Parc public |
|---|---|
| Amplasare | Timișoara |
| 45°44′55″N 21°13′22″E ({{PAGENAME}}) / 45.74861°N 21.22278°E | |
| Suprafață | 45.100 m² |
Modifică date / text  | |
Parcul „Regina Maria” este cel mai vechi parc al Timișoarei.[1] Intrările principale ale parcului se află pe Bulevardul 3 august 1919,[2] acesta având trei funcțiuni: de tranzitare, recreativă și sportivă. În parc se află fostul cinematograf Apollo, care a fost inițial construit în 1909 de către arhitectul Josef Ecker Jr. și reconstruit în 1955 de către arhitectul Paul Schuster.[3]
Istoric
Locul unde astăzi se întinde Parcul „Regina Maria” se afla, la începutul secolului al XIX-lea, în afara zidurilor cetății Timișoarei, pe teritoriul numit Esplanadă.[1] Aceasta era o zonă de apărare unde nu erau permise construcții pe o rază de 950 de metri în jurul cetății, pentru a preveni apropierea eventualilor atacatori.
În jurul anului 1850, guvernatorul militar și civil al Voivodinei Sârbești și Banatului Timișan, Johann von Coronini-Cronberg, a avut inițiativa plantării de arbori în zonă,[4] astfel luând naștere într-o primă formă parcul care pe atunci purta numele realizatorului său, Coronini.[1] Era primul parc din Timișoara amenajat în stil englezesc unde se puteau face plimbări lungi pe aleile șerpuite sau se putea asculta muzică de orchestră în pavilioanele de lemn special amenajate.[1]
Parcul a purtat mai multe denumiri de-a lungul timpului, reflectând istoria care a marcat orașul. Numele inițial de parcul Coronini s-a păstrat până în 1918 când a luat denumirea de parcul „Regina Maria”, în onoarea reginei, care a avut un rol important în înfăptuirea Unirii de la 1918.[1] În germană, parcul era cunoscut ca Stadtpark, iar în maghiară ca Városliget, ambele traducându-se prin parcul Orașului.[1] În timpul comunismului, parcul s-a numit parcul Tineretului.[1] Parcul „Regina Maria” s-a numit Parcul Poporului până în anul 2011, când a trecut printr-un amplu proces de reabilitare timp de doi ani. Atunci a recăpătat denumirea primită la 1918, în centrul acestuia fiind amenajat și un bust al reginei, și au fost executate lucrări de restaurare și consolidare a gardului existent încă din anii 1910.[5]
Note
- ^ a b c d e f g Claudia Tănăsescu (). „Parcul Poporului”. Merg.În.
- ^ Octavian Leșcu (). „Parcurile orașului Timișoara în decursul anilor”. Monitorul Primăriei Municipiului Timișoara. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Rudolf J. Strutz, Vlad-Emil Aniței. Timișoara - Orașul Florilor. JR Design. p. 6.
- ^ „Istoria parcurilor din Timișoara. Vezi ce povești au în spate locurile de promenadă din oraș”. Știrile Pro TV. .
- ^ „Cel mai vechi parc din Timișoara”. Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană. Arhivat din original la . Accesat în .
| |||||||
