Nufăru, Tulcea

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Nufăru
—  sat și reședință de comună  —
Nufăru se află în România
Nufăru
Nufăru
Nufăru (România)
Poziția geografică
Nufăru se află în Județul Tulcea
Nufăru
Nufăru
Nufăru (Județul Tulcea)
Aplasarea localității pe harta județului
Coordonate: 45°8′59″N 28°55′14″E ({{PAGENAME}}) / 45.14972°N 28.92056°E

Țară România
Județ Tulcea
Comună Nufăru

SIRUTA161062

Altitudinem.d.m.

Populație (2021)
 - Total1.030 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal827170
Prefix telefonic+40 x40

Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nufăru (în trecut Prislava și Ada Marinescu) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Tulcea, Dobrogea, România.

Istoric

Numele vechi al satului Nufăru a fost Prislav (purtat oficial până în 1950), apoi Ada Marinescu până în 1965. Aici a fost cetatea Pereiaslaveț/Preslaveț ("Micul Preslav" în slavonă, numit prin comparație cu "marele" Preslav din Bulgaria).[necesită citare]

Cucerit în anul 968 de cneazul vareg Sveinald sau Sviatoslav in limba rusă, Micul Preslav a devenit timp de 3 ani capitala teritoriilor de la Dunăre ale lui Sveinald, celelalte teritorii de lângă Nipru fiind cedate fiilor.[1] [2].Ioan Tzimiskes, împăratul Imperiului Roman de Răsărit a reocupat cetatea în 971 reintegrând-o în imperiu. Ruinele cetății sunt vizibile și astăzi.

Legături externe

  • Cetatea Proslavita – Nufaru Arhivat în , la Wayback Machine.
  1. ^ Articles Campania împaratului Ioan Tzimiskes în Bulgaria din anul 971. Un model de solutionare a conflictelor pentru actualele superputeri [The War of 971 in Bulgaria: a Model of Conflict Resolution for Present Superpowers] Madgearu, Alexandru. (2016) - In: Revista de historia militar vol. 119, 5/6 (2016) p. 1-6
  2. ^ John Skylitzes. A Synopsis Of Byzantine History (trans. By J. Wortley) ( 2010), pag.287