Mecanica mediilor continue

Parte a seriei de articole despre
Mecanică clasică
${\displaystyle {\vec {F}}=m{\vec {a}}}$ Principiul al II-lea al mecanicii
Istorie Cronologie
Ramuri Cinematică Dinamică Mecanică cerească aplicată a mediilor continue statistică Statică
Concepte Accelerație Energie cinetică potențială Forță aparentă frecare Impuls Inerție Lucru mecanic virtual Masă Moment cinetic de inerție Principiul lui D'Alembert Putere Sistem de referință inerțial neinerțial Spațiu Timp Viteză relativă
Formulări Legile lui Newton Mecanică analitică Mecanică lagrangiană Mecanică hamiltoniană Ecuația Hamilton–Jacobi
Subiecte de bază Deplasare Legea atracției universale Mișcare ecuații armonică rectilinie Solid rigid
Rotație Rotație Sistem de referință în rotație Viteză unghiulară Accelerație unghiulară Forță centripetă centrifugă Forța Coriolis Frecvență Oscilație oscilator armonic amortizare Pendul conic Vibrație
Oameni de știință Galileo Huygens Newton Kepler Horrocks Halley Euler d'Alembert Clairaut Lagrange Laplace Hamilton Poisson Daniel Bernoulli Johann Bernoulli Cauchy
Categorii Mecanică clasică
v d m

În fizică, mecanica mediilor continue este o ramură a mecanicii clasice care se ocupă cu analiza comportamentului cinematic și mecanic al materialelor care se comportă ca un mediu continuu, atât solide, cât și fluide (lichide și gaze).

Un mediu continuu este acel material care poate fi divizat în mod continuu în elemente infinitezimale, care păstrează proprietățile materialului. Conceptul de „continuu” ignoră faptul că materia este formată din atomi și nu are structură continuă, ci granulară, și că mod obișnuit există unele tipuri de microstructuri eterogene. Dar la o simplă privire un obiect solid pare continuu. Se presupune că substanța este distribuită uniform și umple tot spațiul pe care îl ocupă.

Ipoteza mediilor continue constă în a considera că proprietățile caracteristice care interesează (densitatea, elasticitatea etc.) sunt continue. O astfel de ipoteză permite utilizarea unui aparat matematic bazat pe funcții continue și/sau derivabile. Se pot folosi ecuații diferențiale pentru rezolvarea problemelor. Există ecuații specifice pentru materiale determinate, care sunt numite ecuații constitutive, și ecuații care urmează legi fizice fundamentale, ca legea conservării masei (ecuația de continuitate), legea conservării cantității de mișcare (ecuații de mișcare și echilibru) sau legea conservării energiei (prima lege a termodinamicii).

Mecanica mediilor continue operează cu mărimi fizice ale solidelor și fluidelor care sunt independente de sistemul particular de coordonate în care sunt observate. Aceste mărimi sunt reprezentate prin tensori, care sunt obiecte matematice independente de sistemul de coordonate.

Bibliografie

• Mircea Stan: Mecanica mediilor continue Arhivat în 9 martie 2016, la Wayback Machine., Editura Matrixrom, 2001, ISBN 973-685-298-9
• Stan Chiriță: Mecanica mediilor continue Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine., Editura Matrixrom, 2010, ISBN 978-973-755-596-0