Jean Rey
Jean Rey | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [3][4][5][6] Liège, Valonia, Belgia |
Decedat | (80 de ani)[3][4][5][6] Liège, Valonia, Belgia |
Înmormântat | Begraafplaats van Brussel[*][[Begraafplaats van Brussel (cemetery)|]] |
Cetățenie | Belgia |
Ocupație | politician avocat jurist |
Locul desfășurării activității | Strasbourg Bruxelles |
Limbi vorbite | limba franceză[7] |
Europarlamentar | |
În funcție – [1] | |
Circumscripția | Frans kiescollege[*][[Frans kiescollege (constituency of the European Parliament)|]] |
Legislatură | First European Parliament |
Al 2-lea Președinte al Comisiei Europene | |
În funcție – | |
Precedat de | Walter Hallstein |
Succedat de | Franco Maria Malfatti[*] |
European Commissioner for External Relations | |
În funcție – | |
Guvern | Hallstein Commission[*][[Hallstein Commission |]] Commission Hallstein II[*][[Commission Hallstein II (committee)|]] |
Membru supleant al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei | |
În funcție – [2] | |
În funcție – [2] | |
Deputat în Camera Reprezentanților Belgiei | |
Premii | Ordinul Isabelei Catolica în grad de Mare Cruce[*] Commandant van de Waalse Verdienste[*][[Commandant van de Waalse Verdienste (highest rank in the Walloon Merit)|]] Financial Times Person of the Year[*][[Financial Times Person of the Year (person the Financial Times has considered has demonstrated considerable influence in a given year)|]] () |
Partid politic | Parti réformateur libéral[*][[Parti réformateur libéral (political party in Belgium)|]] Liberale Partij[*][[Liberale Partij (former Belgian political party)|]] |
Alma mater | Universitatea din Liège[*] |
Modifică date / text |
Jean Rey (n. 15 iulie 1902, Liège - d. 19 mai 1983, Liège) a fost un avocat și om politic belgian și militant valon. A fost ministru al reconstrucției în guvernul belgian (1954 - 1958).
În calitate de ministru a militat pentru înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și apoi a participat la negocierile pentru Tratatul de la Roma.
A fost membru al Comisiei Europene (1958-1967) și i-a succedat lui Walter Hallstein ca președinte al Comisiei Europene (1967-1970).
Fin diplomat și negociator abil, dă dovadă de eficacitate la întâlnirea la vârf de la Haga, unde se hotărăsc o serie de măsuri de relansare și accelerare a construcției europene.
Jen Rey este la originea sistemului resurselor financiare proprii ale Uniunii Europene, care a culminat, la 22 aprilie 1970, cu semnarea Tratatului de la Luxemburg, cunoscut sub denumirea scurtă Tratatul bugetar din 1970 (denumirea completă fiind: Tratatul de modificare a unor dispoziții bugetare ale Tratatelor de instituire a Comunităților Europene și a Tratatului de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunităților Europene[8]).
In memoriam
Ca omagiu pentru contribuția sa la fondarea Uniunii Europene, bustul său a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene, inaugurat la București, la 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău.[9]
Premiul internațional Jean Rey (Jean Rey international Prize), (înființat ca un omagiu adus gândirii liberale ale lui Jean Rey, care a fost președinte al Comisiei Comunităților Europene și care a fost ales în parlamentul European la primele alegeri, în 1979, prin vot popular), răsplătește o personalitate internațională din rândul politicienilor, oamenilor de știință sau economiștilor, care s-au remarcat prin umanism și universalism.[10]
Note
- ^ http://www.europarl.europa.eu/meps/en/712 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b http://www.assembly.coe.int/nw/xml/AssemblyList/MP-Details-EN.asp?MemberID=147 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Jean Rey (politician), SNAC, accesat în
- ^ a b Jean Rey, Biographie nationale de Belgique, accesat în
- ^ a b Jean REY, Dictionnaire des Wallons, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Tratatele Uniunii Europene
- ^ „Inaugurarea monumentului dedicat Părinților Fondatori ai UE - 9 mai 2006 -”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Jean Rey international Award