Indicii Nielsen

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.

Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din mai 2013.
Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din mai 2013.

Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Indicii Nielsen (în engleză Nielsen ratings) sunt sisteme de măsurare a audienței dezvoltate de Compania Nielsen în încercarea de a calcula mărimea audienței și compoziția programelor de televiziune din Statele Unite ale Americii.

Nielsen Media Research a fost fondată de Arthur Nielsen, care era un analist de piață a cărui carieră a început în anii 1920 cu analiza reclamei de brand (marcă a unei firme) și s-a extins la analiza pieței radiofonice în anii 1930, culminând cu indicii Nielsen pentru programele radio, care au fost concepuți pentru a oferii statistici de piață a emisiunilor radio.

Astfel, primele ratinguri Nielsen pentru programele radio au fost lansate în prima săptămână din decembrie 1947. Au fost măsurate primele 20 de programe în patru domenii: publicul total, audiența medie, publicul cumulat și casele per dolar cheltuit pentru timp și talent. ^[1]

În 1950, compania Nielsen s-a mutat în televiziune, dezvoltând un sistem de rating folosind metodele pe care Nielsen însuși și compania sa le-au dezvoltat pentru radio. Această metodă a devenit sursa primară de informații privind măsurarea audienței în industria de televiziune.

Referințe

^ „Top 20 Network Shows, Rated 4 Ways, Announced by Nielsen” (PDF). Broadcasting-Telecasting. Broadcasting Publications, Inc. 8 decembrie 1947. Accesat în 26 octombrie 2014.