Campania Internațională pentru Abolirea Armelor Nucleare

Campania Internațională pentru Abolirea Armelor Nucleare
AbreviereICAN  Modificați la Wikidata
Înființareaprilie 2007  Modificați la Wikidata
SediuGeneva
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
canal YouTube
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Campania Internațională pentru Abolirea Armelor Nucleare (engleză: International Campaign to Abolish Nuclear Weapons, abreviat ICAN) este o coaliție de organizații neguvernamentale care militează pentru abolirea armelor nucleare.

Istoric

Creată în 2007 la Viena în paralel cu o conferință internațională a Tratatului de Neproliferare Nucleară (TNP)[1], ea numără 468 de organizații partenere din 101 țări.

Finanțată de donatori privați și prin contribuții ale Uniunii Europene și ale unor state, între care Norvegia, Elveția, Germania și Vatican[1], ea a susținut încheierea Tratatului asupra Interzicerii Armelor Nucleare în 2017, ceea ce a dus la decernarea Premiului Nobel pentru Pace în același an.[1]

Bugetul anual al organizației se apropie de un milion de dolari.[1]

Note

  1. ^ a b c d « Le prix Nobel de la paix décerné à la coalition internationale pour l'abolition des armes nucléaires », Le Monde, 6 octobre 2017.


v • d • m
Laureații Premiului Nobel pentru Pace (2001–prezent)

2001: ONU, Annan • 2002: Carter • 2003: Ebadi • 2004: Maathai • 2005: IAEA, ElBaradei • 2006: Yunus, Grameen Bank • 2007: Al Gore, Comisia ONU pentru climat (Giec) • 2008: Ahtisaari • 2009: Obama • 2010: Liu • 2011: Sirleaf, Gbowee, Karman • 2012: UE • 2013: Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice • 2014: Satyarthi, Yousafzai • 2015: Cvartetul pentru Dialog Național • 2016: Santos • 2017: Campania Internațională pentru Abolirea Armelor Nucleare • 2018: Mukwege, Murad • 2019: Abiy • 2020: Programul Alimentar Mondial • 2021: Ressa, Muratov • 2022: Bialiațki, Memorial și Centrul pentru libertăți civile •

2023: Mohammadi

Lista completă: 1901–1925 • 1926–1950 • 1951–1975 • 1976–2000 • 2001–prezent