Alfabetul armenesc

Istoria alfabetului

Alfabetul proto-sinaitic 1900 î.Hr.

  • Ugaritic 1500 î.Hr.
  • Proto-canaanit 1400 î.Hr.
    • Fenician 1200 î.Hr.
      • Paleo-ebraic 1000 î.Hr.
        • Samaritean 600 î.Hr.
      • Aramaic 800 î.Hr.
        • Kharoṣṭhī 600 î.Hr.
        • Brāhmī 600 î.Hr.
          • Familia Brāhmī (vezi)
            • de ex. Devanagari 1300 î.Hr.
        • Ebraic 300 î.Hr.
        • Thaana 400 î.Hr.
        • Pahlavi 300 î.Hr.
          • Avestan 400 î.Hr.
        • Palmyrene 200 î.Hr.
        • Siriac 200 î.Hr.
          • Sogdian 200 î.Hr.
            • Orkhon (Turca veche) 600
            • Uyghur vechi
              • Mongol 1204 AD
          • Nabataean 200 î.Hr.
            • Arab 400 î.Hr.
        • Mandeic 200 î.Hr.
      • Grec 800 î.Hr.
        • Etrusc 800 î.Hr.
          • Latin 700 î.Hr.
          • Runic 200
          • Alfabetul celtic 400
        • Copt 300
        • Gotic 300
        • Armean 405
        • Georgian cca. 430
        • Glagolitic 862
        • Chirilic cca. 940
      • Paleohispanic (semi-silabic) 700 î.Hr.
    • Epigrafia sud-arabică 900 î.Hr.
      • Ge’ez 5–600 AD
Meroitic (din egipteană) 300 î.Hr.
Kana 800
Hangul (parțial din Brāhmī) 1443
Alfabetul Cherokee 1827 Zhuyin (sau Bopomofo, din chineză) 1913
 v • d • m 

Alfabetul armenesc este alfabetul folosit la scrierea limbii armene clasice cât și a celor două dialecte moderne scrise și vorbite, Armeneasca Estică și cea Vestică. Acest alfabet a fost conceput de sfântul armean Mesrob Maștoț (în armeană Մեսրոպ Մաշտոց) în anul 405 pentru traducerea Bibliei în limba armeană.

Literă Ortografie Nume Pronunție Transliterație Valoare

Numerică

Tradițională Reformată Limba armeană Clasică Estică Vestică Centrală Arm. Clasică
(ISO 9985)
Clasică Estică Vestică Centrală
Ա ա այբ [aɪb] [aɪpʰ] [aɪp] [ɑ] a 1
Բ բ բեն [bɛn] [pʰɛn] [pɛn] [b] [pʰ] [p] b 2
Գ գ գիմ [gim] [kʰim] [kim] [g] [kʰ] [k] g 3
Դ դ դա [dɑ] [tʰɑ] [tɑ] [d] [tʰ] [t] d 4
Ե ե եչ [jɛtʃʰ] [ɛ], initially [jɛ]1 e 5
Զ զ զա [zɑ] [z] z 6
Է է է [ɛː] [ɛ] [ɛː] [ɛ] ē 7
Ը ը ըթ [ətʰ] [ə] ë 8
Թ թ թո [tʰo] [tʰ] t‘ 9
Ժ ժ ժէ ժե [ʒɛː] [ʒɛ] [ʒ] ž 10
Ի ի ինի [ini] [i] i 20
Լ լ լիւն լյուն [lʏn]2 [l] l 30
Խ խ խէ խե [χɛː] [χɛ] [χ] x 40
Ծ ծ ծա [tsɑ] [tsʼɑ] [dzɑ] [ts] [tsʼ] [dz] ç 50
Կ կ կեն [kɛn] [kʼɛn] [gɛn] [k] [kʼ] [g] k 60
Հ հ հո [ho] [h] h 70
Ձ ձ ձա [dzɑ] [tsʰɑ] [tsɑ] [dz] [tsʰ] [ts] j 80
Ղ ղ ղատ [ɫɑt] [ʁɑtʼ] [ʁɑd] [l], or [ɫ] [ʁ] ġ 90
Ճ ճ ճէ ճե [tʃɛː] [tʃʼɛ] [ʤɛ] [tʃ] [tʃʼ] [ʤ] č̣ 100
Մ մ մեն [mɛn] [m] m 200
Յ յ յի հի [ji] [hi] [j] [h]3, [j] y 300
Ն ն նու [nu] [n] n 400
Շ շ շա [ʃɑ] [ʃ] š 500
Ո ո ո [o] [vo] [o], initially [vo]4 o 600
Չ չ չա [tʃʰɑ] [tʃʰ] č 700
Պ պ պէ պե [pɛː] [pʼɛ] [bɛ] [p] [pʼ] [b] p 800
Ջ ջ ջէ ջե [ʤɛː] [ʤɛ] [tʃʰɛ] [tʃɛ] [ʤ] [tʃʰ] [tʃ] ǰ 900
Ռ ռ ռա [rɑ] [ɾɑ] [rɑ] [r] [ɾ] [r] ṙ 1000
Ս ս սէ սե [sɛː] [sɛ] [s] s 2000
Վ վ վեւ վեվ [vɛv] [v] v 3000
Տ տ տիւն տյուն [tʏn] [tʼʏn]5 [dʏn] [t] [tʼ] [d] t 4000
Ր ր րէ րե [ɹɛː] [ɹɛ]6 [ɾɛ] [ɹ]6 [ɾ] r 5000
Ց ց ցո [tsʰo] [tsʰ] c‘ 6000
Ւ ւ հիւն N/A7 [hʏn] [w] [v]8 w 7000
Փ փ փիւր փյուր [pʰʏɹ]9 [pʰʏɾ] [pʰ] p‘ 8000
Ք ք քէ քե [kʰɛː] [kʰɛ] [kʰ] k‘ 9000
Adăugate pe parcursul secolului al XIII-lea
Օ օ օ [o] [o] ò N/A
Ֆ ֆ ֆէ ֆե [fɛː] [fɛ] [f] f N/A

Legături

Manuscriptele vechi armenești conțineau ligaturi pentru a salva spațiu. Câteva dintre cele mai folosite ligaturi erau: ﬓ (մ+ն), ﬔ (մ+ե), ﬕ (մ+ի), ﬖ (վ+ն), ﬗ (մ+խ), և (ե+ւ), etc. Chiar și după inventarea tipografiei, se făcea uz de ligaturi.

Semne de punctuație

În Limba Armeană, [ , ] este o virgulă, [ : ] este punctul de la sfârșitul propozitiei. Semnul de întrebare [ ՞ ] se pune la ultima vocala a cuvântului întrebării. Stopul scurt [ ՝ ] se plasează la sfârsit de cuvânt, indicând o pauză mai mare decât cea a virgulei, si faptul ca urmeaza o explicatie, Semnul interjecțional [ ՛ ] se plasează între ultima și penultima literă a unei interjecții. [ « » ] este folosit ca „ghilimele” . [ ՜ ] se folosește ca semn de exclamare.

Vezi și